Urmeaza sa ma casatoresc azi...ce fericita sunt! Sunt plina de emotii, am atatea sentimente care stau sa explodeze. Dar sa incep cu inceputul: Sunt o fata de 19 ani, ma numesc Dana si in urma cu 2 ani mi-am gasit sufletul pereche, pe Alex..a fost dragoste la prima vedere as putea spune, ne-am indragostit din prima clipa in care ne-am vazut..chiar daca nu aveam multe lucruri in comun. In sfarsit am decis sa ne casatorim si sa intemeiem o familie. Acum o luna in urma credeam ca nimic nu-mi va putea umbri fericirea, la fel si Alex credea asta...insa se pare ca ne inselasem. Fix cu o luna inainte de nunta eu am aflat ca parintii mei au fost ucisi cu sange rece in propria lor casa, dupa putin timp si Alex a aflat ca parintii lui murisera intr-un accident destul de ciudat..nu am vrut sa-l intreb mai multe detalii pentru ca nu voiam sa-l tulbur si mai mult decat era deja. Amandoi ramesesem orfani, fara parinti cu o luna inainte de nunta la cateva zile distanta..foarte trist. Am reusit sa uitam pentru moment. Ne-am concentrat pe ce mai aveam de facut si sosi si ziua nuntii..sunt atat de fericita, nu mai pot de la atatea emotii. Stiu ca ne-am promis la inceput ca nu trebuie sa ne mintim, insa eu ii ascund lui Alex un secret intunecat despre mine..imi pare rau pentru el, dar nu-i pot dezvalui acest secret, poate mai tarziu o sa-i spun, dar acum...nu, e prea devreme. Nu vreau decat sa-l protejez si asta am sa si fac, nu-i voi spune nimic. Eu banuiesc ca cei care mi-au omorat parintii stiau prea bine ce sunt si ce pericol sunt pentru oameni...insa niciodata n-au facut rau nimanui..o sa-i gasesc si o sa-i ucid pentru a-mi razbuna parintii si asa il voi proteja si pe Alex, pentru ca sunt sigura ca cei care mi-au ucis parintii vor veni si dupa mine si-l vor omora si pe Alex ca sa fie siguri. In fine...o sa incerc sa uit asta pentru moment, o sa las razbunare dupa ce petrecem luna de miere. Ma indrept spre altar...nici nu-mi dau seama cand zic "da" si la fel zice si Alex. In tot timpul slujbei m-am simtit privita, am incercat sa nu bag de seama. Urmeaza luna de miere abia astept. Azi ne-am imbarcat in avion si mergem in Hawai. Am ajuns ne-am instalat,iar Alex voia sa mergem la plimbare pe plaja, dar eu i-am zis ca sunt obosita de la drum si ca ma culc, dar daca vrea el poate sa se duca. Asa a si facut,a plecat si ma lasat in camera de hotel sa ma odihnesc. Stau jumatate de ora in pat incercand sa adorm...aud cum cineva deschide usa si intra.. Am crezut ca Alex s-a intors asa ca nu m-am ridicat din pat. Amauzit cum pasii s-au dus in baie apoi au iesit si au venit langa mine, aproape de pat. Am simtit cum cineva se aseaza langa mine..imi intind mana sa-l apuc de mana lui dar in loc de o mana calda simt una ca de gheata...cred ca afara e destul de frig asa ca-i zic:
-Vino langa mine sa te incalzesc, vad ca afara sa racit, ai mana ca de gheata..spun eu asta razand fara sa-mi deschid ochii.
-Nu mana mea e de gheata ci inima ta...esti o creatura dezgustatoare la fel ca parintii tai, indeparteaza-te de Alex sau vei avea de suferit. apoi mana se retrage.
Ma ridic repede din pat deschid ochii dar nu vad pe nimeni..peste cateva secunde intra Alex in camera ma vede speriata, bvine langa mine ma ia in rate si ma intreaba:
-Ce-ai patit? tremuri toata, esti foarte palida si pe deasupra esti foarte rece, parca-i fi facuta din gheata.
-La fel cum e si inima ei..de gheata..se auzi aceeasi voce ca aceea de mai devreme....
-Ai auzit,Alex?intreb eu speriata putin.
-Nu..ce-ar fi trebuit sa aud?
-Mmmmm...nimic, scuze sunt doar obosita..si e cam frig aici.
-Sa stii, ma duc sa dau drumul la caldura.
-Ok, eu ma duc sa fac un dus.
Imi amintesc ca am auzit pasii intrand inainte in baie asa ca m-am dus acolo sa aflu daca era ceva. Cand intru in baie nu mi se pare nimic neobisnuit dar cand ajung in fata oglinzii vad.....
Partea a 2-a.
Ma indrept spre oglinda si cand ajung in fata ei vad ca este scris cu sange "Desparte-te de Alex sau vei suferi mai rau decat parintii tai...vei muri in chinuri groaznice, mincinoaso..ucigaso" am scos un tipat involuntar si mi-am dus mainile la gura...lacrimile au inceput sa-mi curga una cate una pe fata mea palida si rece..nu stiam ce sa fac..totusi acum am certitudinea...sunt urmarita de ucigasii parintilor mei, partea buna este ca nu ilvor si pe Alex. Mi se pare ciudat..de ce incearca sa ma indeparteze de el, oare vor sa fie cat mai putine victime? Nu-mi pot da seama, macar stiu ca el este in siguranta, acum trebuie sa vad ce sa fac ca sa-i razbun. Trebuie sa sterg imediat oglinda sa n-o vada Alex...s-ar ingrijora pentru mine si chiar nu ar avea de ce..doar ca nu stie...cel putin nu inca..scot o poza cu parintii mei din buzunar si le promit ca-i voi spune lui Alex adevarul despre originea mea dupa ce o sa aduc pe lume primul copil, rodul iubirii noastre..saracul copil, dar nu...imi voi da viata pentru el doar ca sa nu se implineasca acea profetie. Alex auzind tipatul meu vine in graba sa vada ce s-a intamplat si ma intreaba:
-Ce s-a intamplat de ai tipat? Ai vazut ceva? A intrat un hot? ce este? zimi..!zise panicat.
Eu cad in genunchi si incep sa plang de la atata presiune..nu mai pot, simt cum cedez usor-usor. Se aseaza langa mine ma apuca cu o mana bland de barbie, imi ridica capul si cu cealalta mana imi mangaie fata apoi ma strange la pieptul lui. E atat de cald si bine, ma simt protejata, iubita ca si cand nimic rau nu mi s-ar putea intampla in bratele lui. M a desprind usor si-i zic:
-Aaaa...nu-i nimic, vazusem un paianjen, m-am speriat si am tipat. doar stii cat de tare ma dezgusta paianjenii si cat de frica imi este de ei.
Se aude acea voce ca o soapta la urechea mea: "Mincioaso..de ce ti-e frica sa recunosti adevarul?" la care eu zic aproape inconstient:
-Nu-s mincinoasa! Ce sa recunosc?!
-Ce-ai patit? Nu te-am facut mincinoasa...si ce trebuie sa recunosti?
-Aaaa....nimic, scuze sunt doar foarte obosita..n-am putut sa dorm din cauza ca ma gandeam la parintii mei si....
Incep sa plang...nu ma pot opri. Ma ia din nou in brate, ma simt protejata..ma mai linistesc. Ma duce in pat si-mi zice sa ma culc ca sta el sa ma vegheze si sa nu ma mai gandesc la nimic.
-Acum suntem doar noi doi. Incearca sa te calmezi.
Si ma saruta. Sarutul lui e atat de fierbinte. In cele din urma adorm in bratele lui. Eram extenuata. Ma trezesc a doua zi de dimineata si Alex era deja imbracat.
-Neata somnoroaso. Pregatestete, azi ne plimbam pe plaja.
Apoi ma saruta pe frunte. Eu ma frec la ochi de somn si dintr-odata fac ochii mari si-l intreb:
-Auzi..ai fost in baie?
Speram sa zica nu,sa nu vada oglinda scrisa cu sange, pentru ca nu apucasem s-o sterg.
-Da...am fost sa ma spal. De ce?
-Poi pe oglinda era paianjenul acela mare. L-ai vazut?
-Nu am vazut nimic. Oglinda era curata.
Ma linisteste acest raspuns pentru ca nu vreau sa fie ingrijorat pentru mine,imi pot purta si singura grija de mine.
-Pai atunci euma duc sa ma pregatesc si eu.
-Ok.
Ma ridic din pat inca putin somnoroasa, ma duc in baie si vad ca oglinda chiar era curata. Ma pregatesc repede si plec cu Alex. Intai am iesit la un restaurant sa mancam, apoi am mers pe plaja. Totul parea normal. Am crezut ca am fost lasata in pace, dar ma inselam. Am decis sa adunam scoici si incet incet ne-am indepartat unul de celalat. Cand ridic privirea vad...
Partea a 3-a.
and ridic privirea raman socata...tot oceanul cu apa cristalina in care se reflecta frumosul soare si cerul senin se transformase intr-un ocean de sange, cerul se intunecase iar soarele disparu facandu-i loc reginei noptii...luna care isi luase dupa ea niste reflexii stacojii. Speriata dau sa tip dar observ ca nu pot..incerc sa ma misc, dar la fel..nu pot. Se pare ca sunt paralizata total..nu stiu de ce dar am senzatia ca nici n-as vrea sa aflu dar voi afla in curand. Ma uit imprejurul meu cat pot fara a ma putea misca incercand sa-l zaresc pe Alex..insa nu reusesc. Dupa cateva secunde care sincera sa fiu mie mi s-au parut ani..simt cum ceva sau ceva se apropie de mine in spate, insa n-am cum sa vad cine sau ce este. Incepe sa ma cuprinda teama...ciudat...un sentiment oarecum strain pentru mine, parca mai simtisem asta o data, dar nu-mi pot aduce aminte cand si de ce sau daca e doar imaginatia mea...As vrea sa pot sa scoate multe chestii din ceata dar din pacate pentru mine trecutul sau mai bine zis totul inainte de varsta de 5 ani nu-mi pot aduce nimic aminte..ca si cum acea perioada a fost stearsa pentru mine de cineva pentru a ma proteja sau nu ar fi existat niciodata. In fine...simt cum se apropie de mine din ce in ce mai mult pana cand este fix in spatele meu si ii pot simti respiratia ca de gheata pe ceafa mea....simt ca-si apropie gura de urechea mea si aud cum imi sopteste:''Astazi vei muri...aici iti vei gasi sfarsitul. Voi avea grija personal sa mori lent si in chinuri groaznice..vreau sa te aud cum ma implori sa te omor mai repede pentru ca nu mai suporti acele chinuri...muahhaha(incepe sa rada malefic). Se departeaza de urechea mea si vine incet in fata mea..probabil vrea sa-i vad fata sa stiu cine ma tortureaza si asta ii face placere. Cand ajunge in dreptul meu raman practic socata...era Alex cu un zambet malefic pe fata..doar ochii ii erau schimbati..erau negri si plini de ura, de o sete nebuna de sange, zambetul lui era sadic ca si cum mi-ar spune:'' Stai sa vezi ce te asteapta..o sa ne distram de minune impreuna!....''.Imi curge o lacrima pe obraz, iar el vine si mi-o sterge, cum face de obicei.vad ca ochii iau revenit la culoarea normala iar zambetul era din nou bland, al lui. Ma cuprinde in brate si din nou ma simt ocrotita insa ma simt si putin neajutorata..n-am mai simtit asta pana acum in bratele lui...incepe sa-mi fie frica si vad ca el isi da seama si incepe sa ma stranga din ce in ce mai tare pana ma lasa fara suflu...ma lasa sa cad pe jos. Nu-mi pierd cunostinta. Abia acum imi dau seama ca el nu e Alex...vocea e alta...nu e a lui...e..gata stiu..e aceeasi vocea pe care o tot aud. Ma ridic in picioare si tip la el:
-Stiu ca tu nu esti Alex al meu.asa ca zimi mai repede cine esti sau te omor! zic furioasa deja la culme pentru ca folosise imaginea sotului meu.
-Ooooo..ti-ai dat in sfarsit seama, se pare ca pana la urma este o fata destul de desteapta...nu te prinzi foarte repde dar te prinzi pana la urma..bravo. Credeam ca nu-ti mai dai seama, desi as mai fi vrut sa te torturez putin...si eu ar trebui sa spun ca te omor nu tu pe mine draga. zise cu un zambet malefic pe fata.
In acest timp s-a apropiat de mine si mi-a luat barbie intr-o mana ridicandu-mi capul mai sus pentru a-l privi in ochi.
-Nu-mi zici tu mie ''draga''...monstrule...tip cu lacrimi in ochi.
-Singurul monstru de aici esti tu. de pe fata ii dispare orice zambet.
Apoi dispare. Din ocean se ridica o creatura hidoasa...semana cu Cerberul...cainele cu trei capete care pazeste intrarea in Hades(infern)..Incepe sa mi se faca frica si cad in genunchi...nu stiu ce sa fac..incep sa plang...pur si simplu nu pot...nu pot continua. Cerberul da sa ma atace dar cand sare sa ma loveasca infata mea apare Alex care este rapus in locul meu, apoi cerberul dispare in oceanul insangerat de unde venise. Ma duc repede langa Alex si incep sa plang la capul lui, lacrimile mele curatandu-i fata de sange. Apare tot din oceanul cu sange un om imbracat total in negru care imi spune:
-Vezi ce se intampla cand nu ma asculti? Altii au de suferit in locul tau. Doar te-am avertizat sa te indepartezi de el dar tu nu ai vrut sa ma asculti...acum e prea tarziu.
Eu ma ridic si ma duc la acel om. Incep sa-l lovesc cu pumnii dar pare sa nu-l afecteze deloc. Atunci incep sa-l zgarii cu unghiile mele mari si abia pilite. Ii faceam rani pe fata, el nu schita niciun gest, dar cel mai ciudat mi s-a parut faptul ca fiecare rana facuta de mine i se vindeca imediat. Dintr-odata a inceput sa rada ca un nebun, iar dupa cateva minute in care nu se oprea din ras se opri si nu mai avea nicio expresie faciala. In tot acest timp eu m-am departat de el incet-incet pana am ajuns sa fug. Am ajuns la hotelul in care stateam dar parea abandonat. Am fugit repede in camera, dar acolo totul era devastat si plin de sange. Arata de parca acolo ar fi avut loc o lupta pe viata si pe moarte. M-am dus si m-am ascuns in dulap. Imi era frica..al naibii de frica, nu stiam ce sa fac, eram depasita de situatie...niciodata nu mai patisem asta...Dintr-odata incepe sa se zgudeie totul...se deschis usile dulapului in cae stateam eu ascunsa si-l vad pe acel om in negru, acum cu un zambet sadic pe fata, cu un cutit in mana. Eu ma ridic repede il imping, in caderea lui ma taie pe brat si eu fug din camera...ajung la scari si incep sa alerg pe ele in jos din ce in ce mai repede..proasta idee ca ne-am cazat la ultimul etaj. In fata mea apare Alex,pin de rani si zacandu-mi:
-Vino mai repede, iubito..stiu eu un loc in care n-o sa ne gaseasca...
Ma grabesc sa cobor mai repede la el, dar ma impiedic si cad pe scari. Ma lovesc la cap si ultima imagine pe care mi-o pot aminti este Alex care rade sadic privindu-ma sangerand si apoi omul negru langa el...mi se pare ca inainte sa-mi pierd cunostinta cei doi s-au unit..Alex disparand..cred ca din nou a reusit sa ma pacaleasca...Alex n-a fost niciodata cu adevarat acolo...probabil am halucinatii. Si incid ochii epuizata.
Ma trezesc..totul e alb in jurul meu..oare am murit si am ajuns in Rai?..aud voci in jurul meu si multa forfota...vad o lumina puternica...nu stiu ce se intampla...incerc sa ma misc, dar nu prea pot...ma dor toate...
Partea a 4-a.
Nu stiu ce se intampla in jurul meu..nu pot vedea nimic, insa ma simt bine..cred ca aici nu pot pati nimic, oricare ar fi locul asta. Duc mana la cap cu greu, deoarece ma durea destul de tare si observ ca sunt bandajata..nu inteleg motivul...apoi imi amintesc brusc ca am cazut pe scarile din hotel si ma ranisem destul de tare la cap. Dupa cateva minute vad ca se apropie de mine un barbat in alb si ma intreaba:
-Buna..ma numesc David si sunt medicul tau..
-Medicul meu?! Dar ce-am patit..unde ma aflu?...nu inteleg nimic...
-Se pare ca in timp ce va plimbati pe plaja cu sotul dumneavoastra...
-Sotul meu?!...o nu(tip destul de tare cu lacrimi in ochi si duc mainele la gura)Alex, unde este Alex? L-ati putut salva...? Va rog spuneti-mi ca da....n-as putea suporta sa aflu ca a patit ceva din cauza mea...
Din spatele doctorului aparu alt barbat...nu l-am putut recunoaste din cauza lacrimilor care imi inundau atat fata cat si sufletul. Acel barbat a venit langa mine si m-a luat in brate zicand:
-Totul va fi bine! Nu te speria...voi avea grija de tine...de acum nu vei mai pati nimic atat timp cat eu traiesc, te asigur, iubito!
Si simt cum ma saruta pe frunte...era un sarut fierbinte ca si cum ar fi vrut sa-mi spune: Bine ai revenit printre cei vii!...Daca eu pot fi numita asa...vie...un cuvant atat de frumos, care poate insemna atat de multe. Imi sterge lacrimile si cand ma uit mai atent la fata lui am avut o surpriza inimaginabila..era chiar Alex cel care ma tinea in brate si incerca sa ma calmeze...spre surprinderea mea nu avea nicio rana...mi se parea foarte ciudat...asa ca l-am intrebat:
-Cum de esti in viata? Nu inteleg...erai mort apoi erai din nou in viata...nu inteleg nimic...unde sunt ranile tale? zic eu destul de confuza si analizand fiecare centimentru de pe corpul lui Alex. N-avea nicio rana...cum era posibil asa ceva?!
-Cred ca ai avut halucinatii din cauza cazaturii. imi spune Alex pe un ton bland si cald.
-Cazatura de pe scarile din hotel? intreb eu confuza.
-Nu...nu-ti amintesti unde ai cazut?ma intreaba Alex oarecum dezorientat de comportamentul meu.
-Eu imi amintesc ca am cazut pe scarile din hotel si....
-Si ce? intreba Alex curios.
-Si atat..ma corectez eu imediat...cum le puteam spune ca eram urmarita de cineva sau ceva..pentru ca nici eu nu stiam sigur de ce eram urmarita...
-Se pare ca are amnezie...stati linistit, este un simptom normal dupa o asemenea cazatura ca a ei. In cateva zile isi va reveni complet, totusi as dori sa o mai tin sub observatie vreo 3 zile din cauza ranii la cap...a fost destul de grava si vreau sa fiu sigur ca nu are vreo infectie sau altceva.
-Ok..am inteles.
-Daca ma scuzati eu am sa plec pentru ca mai am si alti pacienti.
-Sigur, nicio problema.
Destul de nedumerita de ce se petrecea in jurul meu incep sa-i pun lui Alex tot felul de intrebari:
-Scuze...sunt putin nedumerita...ce s-a intamplat?
-Cred ca ar trebui sa-ti spun totul de la inceput ca sa intelegi si tu, nu? zice el cu un zambet pe buze incercand sa ma linisteasca.
-Cred ca asa ar fi cel mai bine. si ii raspund la zambet.
-De dimineata ne-am dus sa ne plimbam pe plaja si ne-am gandit sa adunam si niste scoici...incet-incet ne-am departat unul de celalalt, apoi te-am auzit tipand. M-am intors repede la tine sa vad ce se intamplase si te-am gasit lesinata intr-o balta de sange....nu stiam ce ai patit si m-am uitat in jur sa vad daca e cineva prin preajma...sa vad daca te atacase cineva, dar nu era nimeni. Se pare ca ai calcat pe un varf de sageata otravit care te-a paralizat si din aceasta cauza pana la urma ai lesinat, iar in cazatura ta te-ai lovit la cap de o piatra...Apoi eu te-am luat si te-am dus imediat la spital. Ai stat in coma in acest pat de spital vreo 4 zile...mi-era frica ca am sa te pierd..numai acest gand ma debusola total si mi-am zis ca daca tu vei muri si eu imi voi lua viata imediat...viata mea nu mai are sens fara tine de cand te-am cunoscut....ma saruta fierbinte si apasat...mi-a fost dor de tine asa treaza, ma bucur ca ai revenit...te iubesc enorm de mult. si ma saruta din nou si mai apasat...ma duc sa-ti aduc de la hotel niste haine, ok?
-Ok...si daca tot te duci la hotel, odihneste-te si tu putin, vino maine dimineata inapoi pentru ca sunt sigura ca in astea 4 zile nu te-ai dezlipit de patul meu. incep sa rad putin.
-Cum de ti-ai dat seama de asta? ma intreaba el nedumerit..
-Te cunosc destul de bine incat sa stiu ca daca eu as pati ceva tu n-ai pleca de langa mine pana nu stii ca sunt ok.
-Aha..pai atunci ne vedem maine dimineata, iubito.
-ok, pe maine dimineata atunci.
Si ma saruta lung, apasat si fierbinte...asa isi ia el la revedere de la mine...imi place. Ma uit la ceas si orele trec ca si anii sau poate chiar mai greu...eu stiu asta mai bine decat oricine altcineva. In cele din urma adorm. Cred ca au trecut cateva ore bune de cand tot dorm, insa cand ma uit la ceas nu trecusera decat 15 minute...ciudat...dar ce era si mai ciudat era ca la mine in salon era intuneric, credeam ca atunci cand adormisem era aprinsa...posibil ca a venit o asistenta a vazut ca dorm si a inchis lumina. Usa de la salon era intredeschisa..vad lumina de pe hol palpaind. Aud ca niste soapte care ma strigau pe nume din afara salonului. Ma ridic din pat si ma duc spre usa salonului. Inainte de a ma uita pe hol mai arunc o privire ceasului...raman uimita....ceasul arata ora 3:33, iar cu cateva minute in urma puteam jura ca era 22:30..cand trecura orele asa de repede nu inteleg..ma mai uit inca o data la ceas si..nu pot sa cred dar ceasul avea pete de sange pe el...ma uit si la pat...si el era rupt si cu sange...defapt cand ma uit mai bine toata camera parea distrusa si era toata patata de sange. Ma apropii incet de usa intredeschisa, aud un zgomot si ma ascund repede sub pat. Se aude ca si cum cineva ar cotrobai, ar cauta pe cineva. Au trecut cateva minute groaznice...in care se auzeau tipete si cum cineva era in aceasta camera si ma cauta pe mine cel mai probabil. In sfarsit inceteaza zgomotul si se aude cum acea creatura iese din camera cu pasi repezi. Mai astept sa treaca cateva minute bune pentru a fi sigura ca nu se mai intoarce apoi ies si eu de sub pat. Ma uit la ceas care arata ora 05:58...cand au trecut asa de repede orele...nu inteleg..oricum, trebuie sa ma grabesc sa ies din acest spital...in curand trebuie sa apara Alex la mine si nu vreau sa pateasca ceva. Ma apropii de usa prudent, usa inca era intredeschisa...aveam vaga impresie ca este o capcana iar eu intram direct in ea, insa nu-mi pasa daca asa il salvam pe Alex, el este viata mea, n-as putea suporta toate aceste chinuri daca el n-ar mai fi, as ceda imediat si m-as lasa omorata..imi urasc viata, toate secretele mele..ma urasc pe mine intr-un cuvant. Am ajuns in dreptul usii si o deschid incet doar cat sa ma pot stresa pe langa ea si perete. Cand scot capul pe usa sa ma uit pe hol raman ingrozita de ceea ce vad, imi dau lacrimile instantaneu...pe hol..
Partea a 5-a.
+
-
Cand ma uit pe hol raman socata..peste tot unde imi intorceam privirea vedeam numai corpuri mutilate..erau asistente injunghiate apoi ochii le erau scosi si pusi in mana iar capul le era taiat pe jumatate...mai se vedeau si cativa medici mutilati pe alocuri, insa majoritatea erau asistente si doctorite. Nu puteam intelege ce se intamplase cat timp eu dormisem...doar nu aveau cum sa se intample toate astea fara sa aud eu nimic...sau sa simt miros de sange asta as fi simtit imediat. De fapt daca stau bine si ma gandesc aici miroase ca intr-un purgatoriu...nu este sange proaspat...Se auzeau niste tipete cand ma ascunsesem eu insa nu vad pe niciunde sange proaspat sau urme cum ca ar fi avut loc un macel aici. Nu vedeam niciun pacient..nici mort, dar nici viu, asta mi se parea si mai ciudat decat faptul ca tot mortii erau femei si barbati nu prea vedeai. Am inceput sa inspectez tot spitalul cu multa atentie...am facut in asa fel incat sa nu fac zgomot, ma miscam mai ceva ca o leoaica care-si pandeste prada. Eram atenta la tot ce se intampla in jurul meu. Nimic nu mi se parea ciudat...bine...ciudat insemnand altceva decat morti si sange. Aud un zgomot..ma indrept incet spre sursa sa vad ce se intampla, insa vad un ceas pe perete si mi se pare ca am vedenii..ceasul arata ora 14:32...imi astup gura cu mainile si ma las sa cad usor pe jos si izbucnesc in plans..nu-mi venea sa cred..ceasul arata 14:32..ceea ce insemna ca Alex se afla deja in cladire de cateva ore bune..oo nuuu....cred ca tipatul pe care-l auzisem era al lui...acel cineva care i-a ucis pe toti ceilalti il tortureaza...trebuia mai repede sa-l gasesc si sa-l salvez..nu se poate sa-l las sa scape..sper doar sa mai fie in viata cand ajung eu acolo...de fapt ce prostii tot aberez aici?! sigur va fi in viata...il voi salva...trebuie sa-l salvez...incep sa plang. De la atatea lacrimi abia mai vedeam pe unde mergeam si din cand in cand ma mai impiedicam de cate un cadavru si cadeam insa nu ma opream din drum si incercam sa-mi dau seama de unde se auzea acel tipat. Dupa un timp de cautari asidue am observat ca aveam 13 rani pe brate si picioare...si eu cazusem pe jos de 13 ori..in fine...imi bat capul mai tarziu cu aceste probleme minora..acum problema mea principala este gasirea lui Alex care devine din ce in ce mai grea..pentru ca am inceput sa aud doua tipete venind din parti ale spitalului total diferite...nu stiam unde sa ma duc..in cele din urma am decis sa ma duc in partea din care tipatul se auzea cel mai aproape de locul in care ma aflam eu.
Am mai mers cred ca inca vreo 250 de metri apoi am ajuns in dreptul unei usi din care se auzea acel tipat foarte puternic. Ma apropii prudent de usa si incep sa o deschid usor...cand deschis usa ma strecor inauntru si spre surpriza mea acolo nu se afla Alex ci doctorul care ma ingrijise..David..era plin de taieturi..sangera abundent si avea un ochi scos...era mai mult mort decat viu. Nu stiam ce sa fac...mi-era mila de el, voiam sa-i crut suferinta, dar dintr-odata deschise gura si printre suspine imi zise:
-Fugi! Te cauta si a jurat ca cine te ajuta va avea de suferit..eu nu am vrut sa ascult, meseria mea de medic e sa salvez vieti, nu sa le curm.... isi ia o gura de aer..si de aceea ma pedepsit pe mine si tot spitalul.
-Ce s-a intamplat? Unde este Alex? Stii ceva despre el? Te implor...spune-mi...si incep sa plang..
-Te rog...
-Ce este? Spune-mi..fac orice sa te ajut!
-Omoara-ma..curma-mi suferinta...
-Nu...nu pot face asta...nu....si incep sa plang si sa ma gandesc ce ar trebui sa fac, desi stiam ca nu este o solutie sa-l ucid.
Trec ore bune si doctorul nu mai scosese nici un cuvant....eu sunt din ce in ce mai slabita...pana la urma ma decid sa-i curm suferinta si-l omor. Ies din acea camera...ma simt mai bine un pic..desi nu cu mult. Incep sa aud din nou acel tipat...mi se pare ca este chiar vocea lui Alex. Incep sa alerg..nu-mi mai pasa daca fac zgomot. Ajung in dreptul altei usi...aceasta era plina de sange...destul de vechi..cel putin asa mi se parea mie...si observ cum niste sange curgea de dupa ea..Tip...fara sa vreau..deschid usa usor...ma cuprinde un miros greu..incarcat...e foarte cald, de fapt nu stiu..sunt panicata de ceea ce as putea sa vad acolo..cand deschis usa, inauntru se afla...
Partea a 6-a.
Cand am deschis usa...dincolo de ea...in acea camera era..Alex...Doamne, in sfarsit l-am gasit! Cad in genunchi si incep sa plang...dupa cateva clipe ma ridic si ma uit inspre masa pe care era legat Alex. Incep sa ma indrept spre ea si in cateva secunde ma aflu langa el...avea ochii inchisi...cusuti...si ceea ce mi se parea mie si mai groaznic era faptul ca....avea pana si gura cusuta si era plin de sange...m-am mai uitat la el sa vad ce iau mai facut acei monstri...avea o mare parte din par smulsa..avea un fel de semn satanic facut cu fierul incins pe piept...imi dau seama dupa faptul ca rana inca mai sangereaza si e inca destul de calda...imi dau lacrimile...e prea mult..nu merita sa pateasca asta...nu din cauza mea..nu...incep sa plang in hohote...incerc sa-mi mut privirea de la acea priveliste cu Alex care arata atat de groaznic, insa observ ca nu-mi pot muta privirea...de parca as fi paralizata...nu pot..nu mai pot sa-l privesc in starea asta...incerc sa-mi inchid ochii dar nici macar asta nu pot face...se pare ca sunt obligata sa-l vad asa...sa sufar si sa ma prapadesc de durere...stau cateva clipe bune si plang incontinu....Vad..sau mai bine zis mi se pare ca in acea camera incepe sa se faca din ce in ce mai frig..in fine de fapt voiam sa zic ca mi se pare ca Alex vrea sa deschida ochii, insa nu poate din cauza ca sunt cusuti..peste cateva secunde vad ca acele ate care ii tineau ochii inchisi se rup, iar Alex deschide ochii insangerati si se uita direct la mine..ma inspaimanta privirea lui, nu stiu sigur de ce..pare ceva ciudat..schimbat la el, insa nu pot zice exact ce...privirea lui ma ingheata, ma goleste de viata...ma omoara incet incet cu acea privire a lui...n-o pot evita...incearca sa deschida acum si gura..incepe sa-i curga din ce in ce mai mult sange din cauza ca atele incepeau sa cedeze..in cele din urma s-au rupt. Vad ca pe fata lui apare un zambet si incearca sa ridice mana sa ma mangaie pe fata cred eu asa ca ma grabesc sa-l dezleg. Ma apropii de el pentru a-i fi mai usor sa ajunga la mine si-l pup mai intai pe frunte, apoi raman aplecata aproape de el...desi mi-e foarte greu sa fac asta..insa simt..stiu ca are nevoie de mine acum si trebuie sa-i stau alaturi..cum am si promis in fata lui Dumnezeu cand ne-am luat. Cateva secunde niciunul dintre noi doi nu a facut nicio miscare pana cand Alex a incercat din nou sa ma atinga cu mana lui pe fata..si-a apropiat-o usor de obrazul meu..avea mana rece ca gheata si plina de sange...observ ca incet incet isi duce mana spre parul meu...pentru inceput ma mangaia usor pe crestetul capului, dar la un moment dat ma apucat tare de par si a inceput sa ma traga de el..mi-au dat lacrimile..observ ca acel zambet blang pe care il avea pe fata pana acum disparuse complet..nu mai era nici urma de el..si cand ma tinea strans de par imi zise:
-Iti place? Din cauza ta, tarfa..monstrule...
Eu ma uit la el ingrozita..
-Da..am aflat secretul tau intunecat pe care mi l-ai ascuns cu atata inversunare..din cauza ca nu mi-ai zis de el...ca nu m-ai avertizat in legatura cu tine, eu am ajuns in starea asta...am fost omorat prin chinuri groaznice si apoi sufletul meu a fost rechemat si legat pe acest pamant in acest corp care ma face sa indur chinuri groaznice...si numai din vina ta..numai pentru ca am vrut sa te protejez si te-am iubit ca un prost in timp ce tu...in timp ce tu..tu ce-ai facut???? Ti-ai batut joc de mine si de sentimentele mele...nu ti-a fost mila...de fapt ce tot vorbesc aici?! Normal ca nu ti-a pasat de mine si nici mila nu ti-a fost pentru ca tu un monstru...habar n-ai ce inseamna ala un sentiment..dragostea si mila...pentu tine toate astea sunt straine...
-Te rog inceteaza...nu mai pot..te rog..te implor..inceteaza....incep sa plang in hohote..
-Ce sa incetez?! Ce nu mai poti si ce ma rogi...ma implori?! Tu nu ai niciun drept sa zici ca nu mai poti..eu sunt cel care sufera chinuri cumplite si sufera incontinuu...si stii de ce?????! Zi-mi!!! Stii de ce????!!!!! Raspunde odata!!!!
-Imi pare rau...nu stiu ce sa spun..chiar imi pare rau, dar nu e vina...incerc sa zic printre suspine...
-,,Imi pare rau"..ma imita...iti pare rau...si ce vrei sa fac eu cu aceste scuze?! Nu ma incalzesc deloc aceste scuze ale tale ..nu ma readuc la viata..sa stii..
-Cum adica? Esti viu..nu poti fi mort..tu esti viu..incep sa ma ingrozesc...
-Ba nu sunt viu...sunt mort..doar ti-am mai spus asta o data..hai, pune mana sa vezi ca nu mai am puls.
Imi da drumul la par si imi ia mana si mi-o duce la gatul lui pentru a-i verifica pulsul..care.....se pare ca nu exista...Imi iau mana imediat de pe gatul lui si incep sa tip cat ma tin plamanii...sunt socata..Alex care vorbeste cu mine...este de fapt mort...mort..nu, nu...nu se poate asa ceva...nu...incep sa tip si sa plang, dar eram asa de sleita de puteri incat am lesinat lovindu-ma cu capul de ceva tare...
Partea a 7-a.
Cand ma trezesc, vad ca sunt legata de aceeasi masa pe care fusese legat si Alex cateva clipe mai devreme..sau catva timp mai degraba...caci nu stiu de cat timp sunt inconstienta aici. Imi minte imi apare imaginea lui Alex care rade de mine...rade de suferinta mea....nu stiu ce sa fac...Stai...incep sa-mi aduc aminte totul incet-incet, iar lacrimile incep sa-mi siroiasca pe fata mea...lacrimi foarte fierbinti...simteam ca-mi ard fata. In cele din urma un tipat a fost smuls din gura mea. Nu stiu de ce aveam impresia ca nu sunt singura in acea camera...ma simteam ciudat, al naibii de ciudat..de parca nu eram singura in acea camera, de parca mai era cineva langa mine si se bucura de fiecare strop de sange varsat din trupul meu firav si fiecare tipat scapat de durere. Am incercat sa ma dezleg insa n-am reusit. Mi se pare ca se descchide usa si in dreptul ei, spre mirarea mea..apare...chiar doctorul meu, David. Nu-mi vine sa-mi cred ochilor...David..doctorul care murise din cauza cauza mea...si la propriu si la figurat..nu stiam ce sa fac...in cele din urma am reusit sa balbai o propozitie:
-Ce faci tu aici? Adica nu erai mort? Ce se intampla aici cu adevarat???? intreb impacientata.
-Buna, scumpo..ce mai faci? Cum te simti? Iti place comfortul in care esti tinuta aici, printeso? imi zice el batjocoritor aproape.
-Ce naiba?! Tu erai mort si asa ar trebui sa fii si acum...cum de traiesti?! Doar eu te-am omorat!!!.....si incep sa plang.
-Ai dreptate...tu m-ai omorat, insa altcineva mi-a redat viata inapoi cu o singura conditie..
-O conditie?! Care e aceea?
-Sa te omor pe tine..in cele mai groaznice moduri posibile, draguto! incepe sa rada malefic, iar ochii ii sunt negri.
Vad ca incepe sa se apropie de mine si incep sa ma bat din rasputeri sa scap din acea stransoare...Ajunge indreptul meu si imi spune:
-Cu ce ai vrea sa incep mai intai sa te torturez? o zice pe un ton satisfacut.
-Cine te-a readus la viata? ii raspund eu incercand sa mai fac rost de niste timp...
-Asta nu conteaza.
-Ba pentru mine conteaza...as dori sa stiu cine imi vrea moarte atat de mult. zic eu hotarata.
-Il cunosti chiar foarte bine..
-Il cunosc? zic eu surprinsa..Cine mi-ar putea dori mie moartea dintre cunoscutii mei...
-Chiar...
-stai..nu-i spune tu..ii voi spune chiar eu..
Se aude o voce din spatele usii acum inchise. Nu mi-am dat seama cand usa aceea se inchisese. Vocea imi parea oarecum cunoscuta insa nu stiam de unde s-o iau.. Vad ca usa incepe sa se deschida incet, iar din spatele ei aparu nimeni atltul decat Alex.
Sper ca va placut povestea.
Sam Noi 02, 2013 3:44 am